?Conferinta – Avocatura si mediul de afaceri

CONFERINTA

?AVOCATURA SI MEDIUL DE AFACERI. IMPACTUL NOULUI COD CIVIL?

Conferinta nationala AVOCATURA SI MEDIUL DE AFACERI. IMPACTUL NOULUI COD CIVIL organizata de Baroul Valcea in data de 1 octombrie la Centrul de Conferinte Grand Hotel Sofianu din Rm.Valcea a fost un real succes.

Au participat aproape 300 de persoane in majoritate avocati dar si magistrati, practicieni in insolventa, atrasi de temele conferintei:

  • Prof.univ.dr. Ion Turcu (Universitatea Babes-Bolyai, Cluj): "Impactul abrogarii Codului comercial si al intrarii in vigoare a Noului Cod civil."

  • Prof.univ.dr. Gheorghe Piperea (Universitatea Bucuresti): ?Limitele economice ale libertatii de a contracta?.

  • Conf.univ.dr. Lucian Sauleanu (Universitatea din Craiova): ?Specificul obligatiilor asumate de profesionisti ?n contextul dispozitiilor Noului Cod civil.?

  • Av.dr. Daniela Nemoianu (Executive Partner al KPMG Rom?nia): ?Avocatul ? partener de incredere in vremuri de criza? si "Actualitatea in dreptul concurentei"

  • Av.Dan Livescu, Av.Monica Livescu: studiul ?Avocatura si mediul de afaceri? ? necesitati, opinii, preferinte, perceptii ale oamenilor de afaceri asupra avocaturii si ale unor aspecte ale activitatii judiciare.?

Conferinta a fost moderată de Av. Monica Livescu, decanul Baroului V?lcea, lector INPPA.

Importanța evenimentului marcat prin aceasta conferință, intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, a fost subliniată și de prezența magistraţilor: dl. Petre Dinescu, preşedintele Tribunalului V?lcea, d-na Corina Pincu Ifrim si d-na Veronica Serbanoiu Badescu de la Curtea de Apel Pitesti, d-na Verdeş Eugenia-Carmen, vicepreşedintele Tribunalului V?lcea, d-na Ţuglui Corina, preşedintele Judecătoriei R?mnicu V?lcea, precum si numerosi alti magistrati ai instantelor locale.

Institutul Naţional al Magistraturii a fost reprezentat de d-na expert Nadia Țaran.

Au fost prezenți si personalități ale vietii publice, care au luat cuvantul, salut?nd manifestarea: dl. Petre Ungureanu, prefect al judetului Valcea, fost membru al comisiei juridice a Camerei Deputatilor in perioada dezbaterilor asupra Noului Cod Civil, dl.Romeo Radulescu, primarul orașului R?mnicu V?lcea, dl.Nicolae Sofianu ? reprezentant al oamenilor de afaceri.

Targul de carte organizat de prestigioasele edituri Hamangiu si C.H. Beck, precum si prezentarea unor portaluri foarte utile pentru informarea profesionistilor dreptului, au completat organizarea acestui eveniment juridic complex.

Av. Monica Livescu, decanul Baroului V?lcea, lector INPPA, a deschis lucrarile conferintei multumind celor aproape 300 de participanti pentru interesul acordat si a subliniat importanta intrarii in vigoare a Noului Cod Civil:

(…)?Suntem, oarecum, fata in fata cu provocarea istoriei. Institutii fundamentale care au consolidat statul roman modern dispar si sunt inlocuite de ceea ce de acum incolo, pentru multi, ani vom numi NOUL COD CIVIL. Astazi suntem in fata unui moment de retrospectiva, dar si de perspectiva in ceea ce priveste Codul Civil.?

(…)?Suntem practicieni ai dreptului care, confruntati cu o aplicare mult prea rapida a acestei legi fundamentale, trebuie sa o tratam ca atare : este o lege in vigoare, trebuie sa o aplicam si pe cale de consecinta trebuie sa o invatam, sa o intelegem in sensurile si interpretarile ei cele mai profunde, pentru a efectua servicii avocatiale de calitate pentru beneficiarii ei. Toti cei implicati in actul de justitie ? avocati, magistrati, avem aceasta prioritate. Organizarea acestei manifestari de catre Baroul nostru sub egida INPPA in cadrul activitatii de formare profesionala continua a avocatilor, demonstreaza preocuparea corpului profesional al avocatilor de a raspunde unui imperativ: asigurarea unei pregatiri de calitate a celor care asigura dreptul la aparare al cetateanului.?(…)

Facand trimitere la Rezolutia Consiliului Uniunii Europene si Reprezentantilor Statelor membre din 2008 (2008/C 299/01), la prevederile Tratatului de la Lisabona privind sustinerea pregătirii profesionale a magistratilor si personalului din justitie, cat si la obiectivul Comisiei Europene privind formarea profesională ?n domeniul dreptul Uniunii a 700.000 de profesionişti din domeniul juridic, d-na decan Monica Livescu a aratat:

(…)?Pana la aplicarea acestor intentii laudabile ale Uniunii Europene, noi ne straduim sa mentinem si sa dezvoltam o activitate de traditie a avocatilor: aceea a unui invatamant profesional de calitate, care sa formeze avocati bine pregatiti in confruntarea zilnica cu provocarile aduse de toate aceste schimbari economice si legislative. Sta insa si in puterea fiecaruia sa accepte aceasta provocare.?

Av.Petre Ungureanu (prefectul judetului Valcea, fost membru al comisiei juridice a Camerei Deputatilor):

(…) ?Sunt convins ca impactul Noului Cod civil inca nu-l cunoastem, dar il vom vedea curand. Doar primele 200 de ani sunt grele?In calitate de prefect vreau sa va multumesc pentru initiativa si sa va felicit.

Un lucru pe care nu-l stie nimeni: cat de mult ne-am chinuit sa introducem pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor modificarile Codului Civil (….). Cand am ajuns dupa 2 ani la art.16 , mi-am dat seama ca, daca mai ramane in Parlament, nu mai am unde ma intoarce. Si am convins Comisia juridica si presedintele de atunci ? dl.av.Andon, sa trimitem proiectul Coului Cod civil mediului academic si facultatilor mari din tara, pentru ca ei trebuiau sa se pronunte si apoi noi sa-l aprobam. Asta a fost cea mai mare rezolvare.Vom vedea acum daca a fost bine sau rau. Sigur , dupa 200 de ani??

D-na Nadia Țaran (expert in cadrul INM):

?Sunt onorata sa reprezint azi Institutul. Vin dupa seria celor 4 conferinte, module organizate de Institut. Din punct de vedere organizatoric a fost o provocare pentru noi, dar acum, ca am ajuns la finalul proiectului, sper ca a fost util si ca mare parte dintre dvs. ati putut urmari transmisiunile pe care le-am facut. E doar un inceput. Ceea ce faceti dvs. azi aici este o continuare si speram ca vor fi si alte initiative similar care vor veni fie din partea Institutului, fie din partea INPPA, fie a barourilor in colaborare cu INPPA. Asemenea actiuni sunt in primul rand in beneficiul dvs. si sunt convinsa ca perioada care urmeaza va fi bogata din punctul asta de vedere.?(…)

Av. dr. Daniela Nemoianu (Executive Partner al KPMG Rom?nia) a sustinut prima prelegere ?Avocatul ? partener de ?ncredere ?n vremuri de criză?, intr-o maniera extrem de atractiva, insotita de o prezentare in imagini.

(…)?Cu totii suntem intr-o schimbare permanenta, lumea se schimba, noi odata cu ea. Trebuie sa tinem cont de ceea ce se intampla in contextul global, in contextul national si, mai ales, cum anume pot avocatii, magistratii sa contribuie la toate aceste evolutii.?

(…)?2011 se anunta si mai problematic, cu o perspectiva a lui 2012 si mai alerta. Venim de la premisele ca mediul de afaceri este supus unor mari incercari in ultimii 3 ani si in perspectiva anilor care vor urma. Daca pana acum oamenii de afaceri puteau avea o predictive asupra a ceea ce urmeaza, puteau sa faca un plan de afaceri pe 5 ani, puteau sa faca bugete anuale, in prezent este extrem de greu sa poti sa ai o prognoza corecta asupra a ceea ce urmeaza. Nimeni nu a fost pregatit pentru aceste circmstante, nimeni nu are solutii miraculoase si toata istoria economica din urma are putine solutii pentru ceea ce s-a intamplat si pentru ceea ce va urma. Criza continua si, in acest context de criza, avem in acelasi timp si aceasta avalansa de noi legislatii. Pe 1 mai a intrat in vigoare noul Cod al muncii, avem acum Noul Cod civil, nu mai vorbesc de Codul fiscal care este intr-o permanenta schimbare, modificarile fiscale au un ritm carora putini le pot tine seama?(…)

(…) ?Dincolo de optimismul care trebuie sa ni-l mentinem, in acelasi timp o privire realista nu poate decat sa ajute. Ce este important de stiut: pentru mediul de afaceri intotdeauna posibilitatea de anticipare a riscurilor, de a evalua oportunitatile sunt foarte importante. Aici rolul consultantului, al avocatului, rolul de preventie este foarte util.? (…)

(…) ?Exista un sistem de 5 parametri care pot ajuta la un rol activ, instrumental care sa poata sustine partea de avangarda a mediului de afaceri. In primul rand vorbim de specializare. Spuneam ca, dincolo de o cunoastere generala pe care cu totii trebuie sa o avem asupra aspectelor juridice, economice, financiare, fiscale, fara o specializare in anumite domenii de drept este destul de greu de presupus ca nivelul tehnic si calitativ necesar pot fi asigurate. Au aparut domenii noi, zone noi de practica europeana, standarde internationale diferite si atunci este firesc ca specializarea sa avanseze in consecinta.? (…)

Interactiunea avocaturii cu mediul de afaceri : totdeauna este important ca dincolo de relatia punctuala legata de un litigiu, de exemplu, aceasta interactiune sa fie permanenta. Important este ca avocatul sa nu astepte reactiv o solicitare, ci sa fie in legatura permanenta cu clientul, sa vada care e evolutia acestui client, ce planuri de dezvoltare are, care ar putea fi rolul de ajutor din partea avocatului, astfel incat sa poata deveni un partener de incredere, un sfatuitor avizat.? (…)

Prof.univ.dr. Ion Turcu (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj) a inceput expunerea sa prin a prezenta o interesanta istorie a reglementarilor in materie comerciala in Europa si in Romania.

(…) ?La 1849, ?n Bucureşti se publica, lucrarea autorului Ioan Bărbătescu intitulată ?Cursul dreptului civil rom?n sau explicarea paragrafelor de legi civile după ordinea Pravilei lui Caragea? cu o cuprinzătoare de pricine, termeni de jurisconsulţi, paragrafele legilor civile rom?ne dezvoltări ale acestor paragrafe şi modele de contracte.

Cel de-al doilea titlu este ?Despre dreptate şi drept?. Capitolul doi consacrat dreptului distinge şase criterii de clasificare a drepturilor subiective, ?ntre care: dreptul de proprietate, dreptul stabilit prin legea datoriilor, dreptul asupra lucrurilor, drepturi private, drepturi integrate etc. Drepturile spre persoane se referă la drepturi spre corpul persoanei, dreptul spre sufletul persoanei, dreptul de a porunci persoanelor individuale şi dreptul de a porunci persoanelor colective.?

(…) ??n cursul de ?Drept comercial? publicat de I.N. Finţescu, profesor suplinitor la Facultatea de Drept din Bucureşti, ?n anul 1929 (vol. I, p. 10), autorul susţine că existenţa separată a Codului de comerţ se justifică prin caracterele specifice ale activităţii comerciale şi prin rolul pe care ?l joacă creditul şi protecţia reclamată de el. ?n perioada interbelică a existat un puternic curent printre scriitorii de drept, pentru unificarea celor două coduri ?ntr-un singur cod al obligaţiilor, curent doctrinar influențat și de exemplul Codului obligaţiilor elveţian. Este extrem de interesant faptul că doctrina elvețiană din acel timp, reprezentată de prof. Wieland din Basel, califica drept un ?exemplul este rău ales? Codul elveţian al obligaţiilor pentru că el conține ?ntregi capitole aplicabile exclusiv comercianţilor, iar pentru instituţiile cu adevărat unificate ? cum este contractul de v?nzare-cumpărare ? s-au extins normele din dreptul comercial şi la raporturile civile, ceea ce a provocat nemulţumiri, date fiind particularităţile contractelor comerciale şi normele inerente acestor particularităţi, norme ce nu se pot extinde pur şi simplu la contractele civile.?

(…) ?Noul Cod civil a reintegrat ?n mare parte legislaţia comercială din Codul comercial şi din legile care ?l completează.

Astfel, de exemplu: art. 3 ? Exploatarea unei ?ntreprinderi; art. 18 alin. (2) ? Registrul comerţului; art. 1175 – Contractul de adeziune; art. 1176 ? Contractul cadru; art. 1587?art. 1592 ? Cesiunea creanţei constată prin titlu nominativ la ordin sau la purtător; art. 1766 ?art. 1771 ? Contractul de furnizare; art. 1772-art. 1776 ? Contractul de report; art. 1851-art.1880 ? Contractul de antrepriză; art. 1881-art. 1948 ? Contractul de societate; art. 1949 ? art. 1954 ? Asocierea ?n participaţie; art. 1955-art. 2008 ? Contractul de transport; art. 2043-art. 2053 ? Contractul de comision; art. 2054-art. 2063 ? Contractul de consignaţie; art. 2064-art. 2071 ? Contractul de expediţie; art. 2072-art. 2095 ? Contractul de agenţie; art. 2096-art. 2102 ? Contractul de intermediere; art. 2171-art. 2183 ? Contractul de cont curent; art. 2184-art. 2190 ? Contul bancar curent; art. 2191, art. 2192 ? Depozitul bancar; art. 2193-art. 2195 ? Facilitatea de credit; art. 2196-art. 2198 ? ?nchirierea casetelor de valori; art. 2221, art. 2222 ? Asigurările de credite şi garanţii şi asigurările de pierderi financiare; art. 2647-art. 2658 ? Cambia, biletul la ordin şi cecul.

Cu data de azi, 1 octombrie 2011, s-a abrogat nu numai Codul civil, ci și Codul comercial, pe l?ngă numeroase alte legi. Aceasta nu va provoca dispariţia Dreptului comercial ca disciplină de studiu universitar. Pentru argumentarea acestei afirmaţii vom invoca exemplul francez.?

Prin interventiile de pe parcursul conferintei au fost punctate, de asemenea, numeroase aspecte ale Noului Cod civil, cum ar fi:

(…) ?Locul și data plății sunt reglementate ?n art. 1720 NCC. Dacă acestea sunt reguli privind o parte din aspectele plății prețului, celelalte condiții ale prețului sunt ?mprăștiate ?n textul acestui cod:

a) condițiile prețului au normele de bază ?n art. 1660-1665 din Capitolul VI, Secțiunea a 3-a;

b) determinarea prețului ?ntre profesioniști este reglementată ?n art. 1233, 1234 din Capitolul I, secțiunea a 3-a a Cărții a V-a;

c) reglementarea plății prețului ca obligație a cumpărătorului o regăsim ?n art. 1719-1728 din Capitolul I al Titlului IX, tot din Cartea a V-a.

Nu este o ?crimă? această ?mprăștiere, dar trebuia o referinta ?n textul unuia dintre cele trei module cu privire la existența și locul celorlalte două module.?

(…) ?Obiectul contractului și obiectul v?nzării sunt deopotrivă drepturile, așa cum rezultă din art. 1650, 1672 și 1673 NCC. Chiar dacă ?n art. 1657-1659 și ?n art. 1672 se vorbește despre bunuri, trebuie să citim și aici drepturi și nu bunuri.(…)

Prof.univ.dr. Gheorghe Piperea (Universitatea Bucureşti) a susţinut un studiu pe tema ?Limitelor economice ale libertăţii de a contracta?.

(…)?Diferenţa fundamentală ?ntre ceea ce se ?nţelegea ?n privinţa raportului dintre dreptul comercial şi dreptul civil şi ceea ce ?nseamnă acesta acum, este că, pe vechile coduri, legea comercială era o lege specială care se completa cu dreptul comun ?n timp ce, la ora actuală, obligaţiile profesioniştilor at?t ?ntre ei c?t şi ?n raporturile dintre ei şi particulari sunt reglementate direct, originar, de dreptul civil. Poate o să vă surprindă, dar Noul Cod Civil, vorbeşte foarte mult de uzanţele comercianţilor, profesioniştilor, ba chiar vorbeşte de o sintagmă c?t se poate de nouă: practicile statornicite ?n relaţiile dintre părţi. Vom vedea ce ?nseamnă aceste lucruri abia peste c?teva luni c?nd judecătorii se vor putea pronunţa asupra acestor chestiuni de drept. De altfel, judecătorii vor avea foarte mult de lucru ?n viitor deoarece acest nou Cod civil le conferă o poziţie mult mai complicată dec?t p?nă acum. Li se conferă, de exemplu, dreptul de a completa un contract?.

(…) ??n mod tradițional, contractele clasice (negociate) ?nseamnă acordul de voințe al părților.

Acordul voințelor ?nseamnă consimțăm?ntul, adică voința exprimată a părților care au capacitatea juridică de a contracta. Conținutul contractului ?nseamnă obiectul acestuia (ce vor părțile) și cauza ?ncheierii lui (de ce vor părțile), adică interesele părților.?(…)

Contractele ?n care sunt parte profesioniștii sunt foarte rar contracte negociate.

Unele contracte sunt ne-voite (contracte forțate, contracte de adeziune), voința uneia dintre părți sau a ambelor lipsind ?n totalitate, fiind limitată sau fiind alterată de imperativul economic sau psihologic al semnării contractului.

?ntr-adevar, cele mai multe contracte ale profesioniștilor se ?ncheie nu de voie, ci de nevoie. C?nd voința lipsește sau c?nd voința este limitată ori este alterată, ceea ce răm?ne ca element contractual subiectiv și ceea ce dă contractului utilitate este interesul părților, emolumentul contractului fiind scopul in care acesta se incheie.?

(…) ?Interesele părților trebuie conciliate. Prestațiile părților trebuie să fie proporționale și coerente.

Echilibrul contractual este o cerință a obligațiilor contractuale implicite de bună-credință și echitate și un efect al exercițiului util și rezonabil al dreptului (care ?și găsește contrariul ?n abuzul de drept sau, mai larg, ?n abuzul de putere economică).

Concilierea intereselor părţilor trebuie să guverneze contractul at?t la momentul ?ncheierii sale, c?t şi pe parcursul executării sale. Echilibrul contractual la ?ncheierea contractului se opune leziunii. Echilibrul contractual pe parcursul executării contractului se opune impreviziunii.

Coexistenţa voinţei părţilor contractante cu interesul fiecăreia dintre ele si dependenţa reciprocă a părţilor explică, cel puţin ?n contractele oneroase de amploare sau de lungă durată, egalitatea contractuală şi nevoia de asigurare a echilibrului contractual pe toată durata contractului. Consimţăm?ntul părţilor (voinţa declarată) trebuie să fie liber şi informat la ?ncheierea contractului, inegalităţile de fapt care există in ?ntre unii cocontractanţi put?nd fi corectate prin incidenţa principiului echilibrului contractual (denumit şi ?principiul proporţionalităţii?), a cărui finalitate este sancţionarea sau corectarea exceselor.

Leziunea și clauzele interzise/abuzive descriu un dezechilibru contractual originar.

Impreviziunea desemnează un dezechilibru contractual survenit incheierii contractului.?

In continuarea expunerii sale, d-nul prof.univ.dr. Gheorghe Piperea a prezentat intr-o manierea originala, foarte apreciata de auditoriu, o analiza a noilor reglementari in materia leziunii, impreviziunii si clauzelor abuzive.

(…) ?Leziunea este o cauză de nulitate a contractului determinată de disproporţia vădită ?ntre drepturile şi obligaţiile părţilor, una din părţi av?nd din contract un c?ştig nerezonabil, pe seama unei pierderi nejustificate suferite de cealalta parte. Leziunea ţine de conţinutul contractului, şi nu de consimţăm?nt, ?ntruc?t presupune o rupere a echilibrului contractual originar. De aceea, ea este o cauză specială de desfiinţare a contractului sau de revizuire a sa. Practic, leziunea ?nseamnă lipsa cauzei, pentru că cel care pierde din contract ?n favoarea co-contractantului nu a avut un motiv sau un scop real pentru a contracta. Din aceasta perspectivă, proba leziunii este mult mai simplă, ?ntruc?t tot ceea ce trebuie făcut de către partea prejudiciată sau pe cale de a fi prejudiciată este să compare prestaţiile reciproce: ?n lipsa proporţionalităţii prestaţiilor, contractul va fi nul, pentru leziune (sau pentru lipsa cauzei, daca admitem că leziunea este un motiv de lipsă a cauzei) sau va putea fi revizuit, prin re-echilibrarea prestaţiilor.?(…)

Cu privire la situatia clauzelor abuzive, d-nul prof.univ.dr. Gheorghe Piperea, intre altele, a explicat:

(…)??n cazul ?n care părţile nu realizează ele ?nsele concilierea, judecătorul poate fi sesizat cu cererea de a revizui contractul, fie ?n baza unei clauze de adaptare sau de revizuire a contractului (clauza de hardship), fie, ?n lipsă, ?n baza dispoziţiilor legale sau direct ?n baza principiului solidarismului contractual (impreviziune).? ?In baza mecanismului revizuirii pentru impreviziune sunt posibile mai multe efecte asupra contractului, ?n funcţie de posibilitatea atingerii scopului pentru care s-a contractat: adaptarea contractului (prin renegocierea clauzelor principale), suspendarea sau desfiinţarea acestuia.?(…)

A analizat totodata si noua viziune a Codului civil asupra principiului autonomiei (libertății) de voință și a limitelor sale, a explicat, intre altele, notiunea de ordine publică economică, ca limită a libertăţii de a contracta.

De asemenea, au fost abordate si alte aspecte care au fost primite cu mare interes de auditoriu.

Conf.univ.dr. Lucian Săuleanu (Universitatea din Craiova) s-a referit in prelegerea sa la ?Specificul obligaţiilor asumate de profesionişti ?n contextul dispoziţiilor Noului Cod civil?.

(…) ?Intrarea ?n vigoare la 1 octombrie 2011 a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil a reaprins problematica autonomiei dreptului comercial, de altfel subiect vechi ?n literatura juridică de specialitate. O analiză a punctelor de vedere exprimate ?n ultima perioadă, ?n diverse studii ori conferinţe publice, conduce la a observa că nota dominantă o constituie scepticismul faţă de noua configurare a materiei comerciale.

Nu mi-am propus a identifica avantajele ori dezavantajele unuia sau a celuilalt sistem, deşi, principial, mă alătur opiniilor exprimate ?n sensul recunoaşterii dreptului comercial ca ramură distinctă de drept privat, ?n ciuda unităţii realizate de Noul Cod civil. ?n privinţa autonomiei dreptului comercial trebuie să distingem ?ntre autonomia legislativă şi autonomia ştiinţifică. Chiar dacă normativ s-a realizat o unitate a dreptului privat, ştiinţa dreptului comercial este necesară av?nd raţiuni de existenţă proprie.

Dimpotrivă, prin reglementarea ?n Noul Cod civil a unor instituţii juridice profund comerciale putem susţine că a avut loc o comercializare a dreptului civil. O astfel de remarcă este valabilă at?t din punct de vedere statistic, numărul raporturilor juridice ?n care părţi sunt profesioniştii fiind cu mult mai mare dec?t cel ?n care regăsim numai neprofesionişti, iar pe de altă parte prin numeroasele instituţii juridice reglementate.?

(…) ?Printre instituţiile juridice preluate ?n Noul Cod civil enumerăm cu titlu de exemplu: profesioniştii şi ?ntreprinderea (art. 3), asocierea ?n participaţie (art. 1.949-1954), contractul de comision (art. 2.043-2.053), contractul de consignaţie (art. 2.054-2.063), contractul de expediţie (art. 2.064-2.071), contractul de agenţie (art. 2.072-2.095), contractul de intermediere (art. 2.096-2.102), contractele bancare de tipul contractului de cont curent (art. 2.171-2.183), contului bancar curent (art. 2.184-2.190), depozitului bancar (art. 2.191-2.192), facilitatea de credit (art. 2.193-2.195), ?nchirierea casetelor de valori (2.196-2.198), garanţiile autonome de tipul scrisorii de garanţie şi scrisorii de confort (art. 2321-2322), titlurile de valoare (art. 2630-2631).

?n materia obligaţiilor, prevederile Noului Cod civil conturează modificări numeroase şi substanţiale. ?n acest context ne-am propus a stabili ?n ce măsură regulile derogatorii ?n această materie aşa cum erau reglementate ?n Codul comercial (art. 40-45, art. 59) au fost preluate ?n noua reglementare. Avem ?n vedere acele reguli ce determină caracterul derogator al obligaţiilor comerciale faţă de obligaţiile civile, respectiv: solidaritatea codebitorilor; curgerea de drept a dob?nzilor, interdicţia de a se acorda termenul de graţie, neadmiterea de către instanţă a retractului litigios; locul executării obligaţiilor comerciale; determinarea preţului.?

(…) ?Art. 1.446 din Noul Cod civil menţine prezumţia de solidaritate pentru obligaţiile contractate ?n cursul activităţii unei ?ntreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Menţinerea legislaţiei comerciale speciale are ca şi consecinţă directă menţinerea cazurilor ?n care solidaritatea pasivă legală (sau absolută) ce nu poate fi ?nlăturată, av?nd ?n vedere ?n acest sens cazurile prevăzute de Legea nr. 31/1990.

Compar?nd textul art. 1.446 N.C.civ. cu art. 42 C.com. observăm o diferenţă ?n sensul că ?n acest din urmă caz prezumţia este una relativă părţile put?nd stabili contrariul (??n obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceşte, afară de stipulaţiune contrară?). Or, ?n Noul Cod civil prezumţia se aplică ?n toate aceste raporturi, mai puţin ?n cazurile ?n care legea prevede contrariul.

Concluzia este că prezumţia de solidaritate a codebitorilor nu mai este una relativă, ci una absolută. Părţile nu mai pot răsturna această prezumţie.

O altă concluzie ar fi aceea că această regulă derogatorie ?n materia obligaţiilor comerciale ce fusese edictată pentru ?ncurajarea creditului şi constituia o garanţie pentru creditor a fost extinsă la nivelul tuturor raporturilor activităţii unei ?ntreprinderi.

Analiza celor două texte de lege impune şi stabilirea efectelor ?n privinţa neprofesioniştilor.

?n primul r?nd, prezumţia de solidaritate se aplica conform art. 42 alin. 2 şi fideiusorului chiar necomerciant care garantează o obligaţie comercială. Această dispoziţie nu se mai regăseşte ?n Noul Cod civil astfel că, observ?nd dispoziţiile ce reglementează fideiusiunea (art. 2.279-2.320), răspunderea fideiusorului nu mai este diferenţiată ?n funcţie de calitatea fideiusorului (profesionist sau neprofesionist) şi nici de natura obligaţiei asumate (adică specifică activităţii de ?ntreprindere).

Fideiusiunea solidară este reglementată expres de art. 2.300 N.C.civ. şi există ?atunci c?nd se obligă ?mpreună cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau de codebitor solidar?, caz ?n care acesta nu va mai putea invoca beneficiul de discuţiune sau de diviziune.

Aşadar, fie că fideiusorul este profesionist, fie neprofesionist nu operează prezumţia de solidaritate (ea av?nd caracter legal doar pentru obligaţiile contractate ?n exerciţiul activităţii ?ntreprinderii), ci aceasta trebuie să rezulte expres din ?nscrisul respectiv.

?n al doilea r?nd, dacă art. 42 alin. 3 C.com. prevedea expres că prezumţia de solidaritate nu se aplică la necomercianţi pentru operaţiuni care ?n ceea ce ?i priveşte nu sunt fapte de comerţ, observăm că ?n Noul Cod civil nu mai există o astfel de menţiune. Două sunt interpretările posibile:

-fie prezumţia se aplică tuturor codebitorilor, inclusiv debitorilor ce ?şi asumă obligaţia ?n afara exerciţiului activităţii unei ?ntreprinderi

-fie prezumţia se aplică doar profesioniştilor (noţiune ?n care nu sunt incluşi doar ?comercianţii?)

Suntem de părere că prima interpretare corespunde at?t unei interpretări gramaticale, dar şi teleologice, adică ?n acord cu intenţia unificării dreptului privat şi implicit a tratării unitare a acestor raporturi juridice.? (…)

In continuarea expunerii sale, d-nul conf. univ. dr. Lucian Săuleanu a abordat intr-o maniera pragmatica o serie de aspecte, cum ar fi: curgerea de drept a dob?nzilor, punerea ?n ?nt?rziere a debitorului, cumulul penalităţii cu executarea ?n natură, locul plăţii, determinarea preţului ?ntre profesionişti

In finalul expunerii sale, d-nul conf.univ.dr. Lucian Săuleanu a concluzionat:

(…)?natura specială a raporturilor juridice ocazionate de activitatea comercială, comparativ cu raporturile juridice civile este incontestabilă, iar acest aspect răm?ne un element constant indiferent de sursa lor normativă.

Fără ?ndoială că Noul Cod civil prin multe dispoziţii aduce un plus de eficientizare ?n raporturile juridice ?n care parte sunt profesioniştii. Am observat că problema interpretării unităţii dreptului privat din multe puncte de vedere este doar terminologică.

Că unificarea celor două domenii este sau nu formală, nu ne ?mpiedică a observa evoluţia instituţiilor juridice (prin comparaţie) şi a extrage beneficiile modificărilor aduse.

Specificitatea dreptului comercial nu poate fi ştirbită, iar dovada vitalităţii acestuia o constituie chiar experienţa din statele ce au realizat din punct de vedere formal unificarea dreptului privat.

Aşa cum am precizat, ?n privinţa autonomiei dreptului comercial trebuie să distingem ?ntre autonomia legislativă şi autonomia ştiinţifică. Ştiinţa dreptului comercial este necesară av?nd raţiuni de existenţă proprie.

De altfel, dreptul comercial ca ramură de drept şi ca obiect de studiu ?n universităţi continuă a exista ?n ţările ce au adoptat un cod unic, precum Italia ?n ciuda adoptării Codului civil din 1942. Nu trebuie să uităm că mare parte din instituţiile juridice ce ţin de ştiinţa dreptului comercial vor continua să fie reglementate de legislaţia specială.?

Av. dr. Daniela Nemoianu , Executive Partner al KPMG Rom?nia, a prezentat de asemenea ?n cadrul conferinţei şi o prelegere despre ?Actualități in dreptul concurenţei?.

Av.Monica Livescu, decanul baroului Valcea, lector INPPA, a precizat ca studiul ?Avocatura şi mediul de afaceri ? necesităţi, opinii, preferinţe, percepţii ale oamenilor de afaceri asupra avocaturii şi ale unor aspecte ale activităţii judiciare? efectuat de către av. Dan Livescu şi av. Monica Livescu, in colaborare cu prof.univ dr. Septimiu Chelcea de la Facultate de Sociologie a Universitatii Bucuresti si Cult Market Research (director Alexandru Zodieru) , reprezinta o lucrare ampla aflata in curs de derulare la nivel national.

Pana in prezent concluziile au fost rezultatul unei investigatii sociologice desfasurate in randul membrilor comunitatii de afaceri din Bucuresti si mai multe judete ale tarii, cu ajutorul unor Camere de Comert si Industrie.

Dupa ce studiul va fi finalizat la nivel national va fi organizata o conferinta unde concluziile acestuia vor fi analizate pe larg.

Studiul contine deja zeci de slide-uri referitoare la diferite aspecte deosebit de utile pentru orientarea activitatii avocatiale, dar si a oamenilor de afaceri.

Dintre zecile de slide-uri proiectate pe ecranele salii de conferinta, prezentam urmatoarele selectii, respectiv: obiectivele studiului, 9 dintre cele patruzeci de grafice, precum si cateva dintre concluziile preliminare.

Dintre obiectivele studiului mentionam:

  • orientarea activităţilor de perfecţionare profesională a avocaţilor

  • identificarea modalităţii ?n care sunt percepute de reprezentanţii mediului de afaceri unele aspecte ale activităţii judiciare din domeniul comercial

  • identificarea modului in care sunt percepute dar si cunoscute serviciile avocatiale de catre mediul de afaceri

  • cunoasterea altor probleme privind relatia dintre mediul de afaceri si avocati asa cum sunt ele percepute de catre manageri

  • cunoasterea principalelor criterii care stau la baza alegerii unui avocat de catre oamenii de afaceri pentru apararea intereselor firmei

  • (…)

Prezentam 9 dintre cele peste 30 de grafice ale studiului:

Pentru serviciile juridice necesare desfăşurării activităţii firmei dvs. cel mai frecvent apelaţi la:

  • Aproape jumătate dintre managerii participanţi la studiu apelează la un avocat atunci c?nd au nevoie de servicii juridice necesare desfăşurării activităţii propriei firme.

  • ?ntr-o măsură mai mică, aproximativ un sfert dintre aceştia spun că solicită ?n acest sens servicii at?t din partea avocaţilor, dar şi a consilierilor juridici.

  • Un procent de 20% dintre respondenţi au angajat la firma pe care o conduc un consilier juridic care se ocupă de serviciile juridice curente.

  • Numai 12% dintre aceştia, in special firme mici, consideră că nu este necesară intervenţia unui specialist ?n domeniu, consider?nd fie că nu au nevoie de servicii juridice (6%), fie desemnează sarcini de acest tip angajaţilor cu alte specializări(6%).

De obicei, c?nd apelaţi la serviciile unui avocat?

?n activitatea firmei pe care o conduceţi folosiţi servicii avocaţiale ?n mod:

Consideraţi că este necesară o specializare a avocaţilor pe domenii de competenţă (de exemplu, drept fiscal, dreptul muncii, contracte, etc.)?

  • Mai mult de trei sferturi dintre participanţii la studiu găsesc ca necesară specializarea avocaţilor pe domenii de competenţă, ?n timp ce numai 4% nu considera necesara o astfel de speciliazare.

Care aspect al activităţii de judecată ?n instanţă v-a nemulţumit cel mai mult?

  • Durata mare a procesului reprezintă principalul motiv de nemulţumire al managerilor care au evaluat negativ activitatea de judecată ?n instanţă.

  • Aproape jumătate dintre aceştia sunt nemultumiti de prestatia magistraţilor.

  • Doar 6%, dintre mangaerii intervievati sunt nemultumiti de modul in care au fost reprezentati in instanta de catre avocati.

?n cazul ?n care aţi apela la soluţionarea disputelor prin mediere, ce fel de mediator aţi alege?

  • 66% dintre manageri si-au exprimat optiunea pentru un mediator care are si studii juridice.

  • Doar 17% consideră că mediatorul pe care l-ar alege pentru soluţionarea disputelor comerciale ar trebui să aibă alte studii dec?t cele de profil juridic.

Vă rugăm să apreciaţi, pe baza experienţei dumneavoastră, ?n ce măsură consideraţi eficiente pentru protejarea intereselor dumneavoastră de afaceri modalităţile de soluţionare ale unui litigiu, menţionate mai jos?

  • Cea mai eficientă modalitate de soluţionare a unui litigiu la nivelul firmei pe care o conduc este considerată de manageri,negocierea directă şi tranzacţionarea cu reprezentanţii părţii adverse, asistati de avocaţi. Aproape trei sferturi dintre respondenţi găsesc această modalitate eficientă ?n mare şi foarte mare măsură.

  • ?ncheierea unui acord de mediere sub asistenţa avocaţilor reprezintă pentru mai mult de jumătate un demers eficient ?n mare şi foarte mare măsură ?n soluţionarea unui litigiu.

  • ?ncheierea unui acord de mediere fără asistenţa unui avocat este, din perspectiva managerilor, o cale mai putin eficienta de soluţionare a unui litigiu comercial.

Vă rugăm să apreciaţi, pe baza experienţei dumneavoastră, ?n ce măsură criteriile de mai jos stau la baza alegerii unui avocat.

  • Cel mai important dintre criteriile care stau la baza alegerii unui avocat este nivelul de pregătire juridică al acestuia. Peste 95% dintre respondenţi ?l folosesc drept principal criteriu ?n alegerea unui avocat.

  • Aproape la fel de importante, etica profesională, capacitatea de anticipare a riscului şi abilităţile de negociator sunt caracteristicile de care ţin cont ?n mare şi foarte mare măsură aproximativ 90% dintre managerii puşi ?n situaţia de a alege să colaboreze cu un avocat.

  • La cealaltă extremă, notorietatea dată de mass media este criteriul cel mai slab de decizie ?n cazul ?ncheierii unui contract de consultanţă juridică.

Menţionaţi, vă rugăm, şi alte criterii care stau la baza alegerii unui avocat.

  • Pe l?ngă criteriile incluse ?n chestionarul sociologic (variantele ?ntrebării anterioare), oamenii de afaceri au indicat si alte criterii care stau la baza alegerii avocatului.

  • Profesionalismul şi responsabilitatea de care dau dovadă, aspect indicat de 15% dintre respondenţi.

  • Celelalte criterii de selecţie a avocaţilor, exprimate ?n procente de la 2 p?nă la 6%, ar fi următoarele: disponibilitatea acestora, comunicarea client-avocat, experienţa ?n domeniu, colaborările anterioare sau recomandările din partea prietenilor.

Relaţia dintre oamenii de afaceri şi avocaţi

(…)

  • ?n urma analizei se poate observa un interes sporit pentru păstrarea unei legături pe termen lung intre manageri si avocati ?ntruc?t, ?n acest mod, avocaţii au posibilitatea de a cunoaşte mai bine caracteristicile firmei cu care lucrează şi se pot implica mai mult ?n acţiunile ce o privesc, sa-si asigure astfel o protective juridical mai buna.

Percepţia managerilor asupra rolului avocatului de afaceri

(…)

  • La fel de interesantă este ideea conform căreia avocatul ar trebui să aibă rol de negociator.

  • Mai trebuie subliniat faptul că avocatul este văzut ca avand un rol foarte important nu numai in rezolvarea litigiilor dar si preventiv, prin consultanta pentru minimizarea efectelor negative şi maximizarea rezultatelor, ?n limitele cadrului legal.

Dintre concluziile preliminare ale studiului mentionam:

(…)

  • Totusi, deşi la nivel declarativ cei mai mulţi manageri acordă o importanţă sporită consultanţei juridice preventive, apelul la un specialist se realizează de cele mai multe ori atunci c?nd apare o problemă juridică iminentă.

  • Deşi nu pare a fi o problemă ?n identificarea unor avocaţi specializaţi pe diverse ramuri de drept, există o necesitate exprimată de majoritatea managerilor ?n sensul calificării lor pe domenii de competenţă. Mai exact, cel mai acut s-a simţit nevoia unor avocaţi specializaţi ?n domenii precum dreptul muncii, drept comercial sau drept financiar şi fiscal.

  • Litigiile de la Curţile de Arbitraj Comercial de pe l?ngă Camerele de Comerţ şi Industrie nu reprezintă situaţii foarte des ?nt?lnite ?n activitatea firmelor participante la studiu. Dintre cei care cunosc mai bine situaţia propriei firme şi se pot exprima, ?n majoritate declară că frecvenţa cazurilor este una redusă p?nă ?n prezent.

  • Inserarea clauzei arbitrale ?n contracte pe care firma le ?ncheie c?t şi apelul la procedura arbitrală ca alternativă de soluţionare a unui litigiu comercial ar fi acceptată de cei mai mulţi manageri, frecvenţa cu care aceste demersuri ar fi realizate atunci c?nd situaţia impune fiind una destul de ridicată.

  • Rolul avocatului este ?ncă odată recunoscut ?n cazul procedurii de conciliere prealabilă a unui litigiu.

  • Procedura medierii, ca alternativă de soluţionare a unei dispute comerciale, este un demers cunoscut pentru cei mai mulţi dintre managerii participanţi la studiu. Chiar dacă p?nă ?n prezent nu a fost folosită ?ntr-o foarte mare măsură, pentru soluţionarea viitoarelor dispute comerciale, perspectivele de utilizare ale acestei proceduri se arată mult mai mari. S-a remarcat preferinta pentru un mediotor care sa aiba si studii juridice.

  • Negocierea directă şi tranzacţionarea cu reprezentanţii părţii adverse, asistati de avocaţi, precum şi ?ncheierea unui acord de mediere sub asistenţa avocaţilor, reprezintă cele mai eficiente măsuri pentru protejarea intereselor ?n cazul soluţionării unor litigii.

  • De asemenea, există credinţa că asistenţa unui avocat ?n ?ncheierea contractelor comerciale ar reduce numărul litigiilor.

  • Mulţi dintre respondenţi cunosc posibilitatea procedurii administrării probelor prin avocat ?n cazul unui litigiu comercial şi la fel de mare este proporţia celor care ar realiza acest demers ?n condiţiile reducerii perioadei de judecată. Exista insa un numar semnificativ de manageri care nu stiu de existenta acestei proceduri.

  • Alegerea unui avocat este realizată ?n principal ?n funcţie de nivelul de pregătire al acestuia şi aproape la fel de importante, etica profesională, capacitatea de anticipare a riscului şi abilităţile de negociator sunt caracteristicile de care se ţine cont ?n cele mai frecvente situaţii. Vechimea ?n profesie nu este un factor decisiv ?n aprecierea modalităţii de ?ndeplinire a obligaţiilor profesionale.

Dupa o zi foarte densa, conferinta s-a incheiat intr-o manierea relaxata prin oferirea de catre organizatori – Baroul Valcea – a unei mese de afaceri.

Discutiile pe marginea Noului Cod civil au continut pe parcursul mesei de afaceri, completata cu reluarea pe ecranele montate in sala a slide-uri continand studiul ?Avocatura şi mediul de afaceri ? necesităţi, opinii, preferinţe, percepţii ale oamenilor de afaceri asupra avocaturii şi ale unor aspecte ale activităţii judiciare?.

La final participantii au degustat cate o portie dintr-un tort urias intitulat…NOUL COD CIVIL?.

Conferinta a fost punctata cu 10 puncte de pregatire profesionala continua participantii primind certificate de participare in acest sens.

Parteneri/sponsori: Editura CH Beck, Editura Hamangiu, Cult Market Research, Livescu & Asociatii

Partener media: Juridice.ro

Copyright © 2016 Livescu & Asociatii. Toate drepturile rezervate.